Esenţa metodei de terapie celulară şi de ţesuturi

Esenţa metodei de terapie celulară şi de ţesuturi constă în efectul activ de substituţie şi stimulare asupra celulelor şi ţesuturilor funcţional deficiente în unele organe şi sisteme separate, stimularea proceselor reparative şi metabolice, imunocorecţia şi imunostimularea cu ajutorul celulelor stem.

La baza tehnologiilor dezvoltate de fabricare a preparatelor din celulele stem, de crioconservare şi tratament este prevederea cu privire la necesitatea de păstrare de către obiectele biologice a viabilităţii, adică posibilităţilor lor de funcţionare după decongelare şi introducerea în organism, ce asigură înalte rezultate clinice.

Mecanismul de acţiune al materialelor viabile biologice este bazat pe păstrarea de către celulele stem a valorii depline după decongelare şi prezenţa în ele a substanţelor metabolice active de origine naturală, cu efect polifarmacologic de orientare specifică şi nespecifică.

Avantajul terapiei celulare яeste primirea de către pacient a unui număr de compuşi biologic activi şi echilibraţi de origine naturală, care pot influenţa asupra varietăţii de metabolizare a organismului integru, şi, de asemenea, celulele stem, care sunt capabile de a îndeplini funcţii de înlocuire.

În ultimii ani a devenit din ce în ce mai clar, că mijloacele farmacologice, în care s-au avut mari speranţe în legătură cu dezvoltarea de noi tehnologii biochimice, nu sunt întotdeauna justificate, mai ales la bolile de termen lung şi stările autoimune, la bolile metabolice şi în cazul altor patalogii.

Istoric celulele de origine fetală precum şi din sângele din cordonul ombilical au fost folosite ca stimulente, chiar şi în cele mai vechi timpuri, dar de la începutul secolului nostru - pentru întinerire şi tratamentul bolilor endocrine şi de sânge. Această metodă a fost cunoscută în medicină ca «metoda Broun-Sekara» (Brown-Sequard), după numele de elaborator. În general, acestea au fost ţesuturi de origine animală sau ţesuturi de la cadavre şi fragmentele lor. Succesul în aplicarea lacestora nu era atât de important cum ar fi fost de aşteptat, în conformitate cu ipotezele teoretice. De aceea, timp de mai mulţi ani, aceste metode au rămas mai mult apanajul istoriei medicinei si nu au putut găsi un loc meritat în complexul de tratament a diferitelor boli.

Dezvoltarea stiinţelor biologice, în special, creşterea cunoştinţelor noastre în domeniul biologiei celulei stem şi proprietăţilor sale funcţionale, precum şi elaborarea modalităţilor de păstrare pe termen lung a celulelor stem, au permis cercetătorilor şi clinicienilor a trece la un nou nivel mai ridicat de evaluare a potenţialului celulelor stem, preparatelor celulare şi din ţesuturi în terapia celulară a multor boli grave.