Procesele de îmbătrânire si fiziologia lor

Odată cu creşterea vârstei potenţialul forţelor de protecţie a organismului, sistemul său imunitar slăbesc treptat. Neuromediatorii, ca mulţi alţi factori, care reglementează funcţia sistemului imunitar în organism şi sunt responsabil de producerea limfocitelor şi a receptorilor lor, precum şi de interacţiunea şi participarea celulelor fagocitare la reacţia imună, suferă modificări caracteristice, legate de vârsta.

În cele mai recente cercetări s-a constatat că, cu vârsta producerea de organism, de pildă, a interleucinelor poate să se dezbalanseze. În acest caz, noi vorbim, mai degrabă, despre perturbarea funcţiei sau despre dezechilibrul sistemului imunitar, care duc la slăbirea proprietăţilor de protecţie ale organismului şi la diferite boli.

De la publicarea lucrărilor lui Alexis Carrel de la Institutul Rockefeller din New York (Premiul Nobel pentru Medicină în 1912) a devenit cunoscut faptul, că celulele organelor animalelor superioare pot fi luate din organism şi crescute într-un mediu special nutritiv. Dar L. Hayflick şi P.S. Moorhead din Philadelphia în 1961 au arătat, că celulele animalor superioare, plasate într-un astfel de mediu, de asemenea, sunt supuse procesului de îmbătrânire. Ele efectuau un anumit număr de diviziuni în perioade adecvate de timp şi apoi ajungeau la starea de neputinţă, care era caracteriza de schimbarea morfologiei lor şi pierderea capacităţii de proliferare. Dupa lucrarile lui L. Hayflick nu a fost găsite nici un fel de instrumente, care ar putea stimula cultura celulelor vechi pentru divizarea mai departe.

L. Hayflick, astfel, a anunţat, că celulele sunt programate de durata lor de viaţă. Singurul tip de celule ale animalelor superioare, care nu corespunde acestui principiu, sunt celulele maligne, care într-un mediu potrivit se împărţiesc şi se multiplică la nesfârşit de ori.

Cercetările contemporane (prof. G. Sauer) şi Dr. E. Amtmann) de la Centrul de Cercetari Oncologice din Heidelberg, Germania, au arătat, că în culturile slabe de fibroblaşti, care au atins starea postmiotică în eprubetă, reacţia la factorii de creştere se regeneraa după întroducerea suspensiei de celule embrionare.

După ce celule erau supuse unei influenţe temporare a suspensiei, activitatea mitotică (diviziunea celulară) se reîncepea şi celulele continuau divizarea sa în cultură. Diferenţa dîntre celulele tinere şi celulele îmbătrânite constă în aceea, că celulele tinere reacţionează la factorii de creştere, iar celule epuizate fac acest lucru, numai în cazul dacă în mediul nutritiv cu cultura celulară se adaugă factori de stimulare.

Se poate presupune, că celulele stem regenerează reacţia celulelor epuizate prin actualizarea receptorilor pentru aderenţa factorilor de creştere. În acest tratament morfologia şi fiziologia celulelor vechi devin aceleaşi ca şi la tineri.

Astfel, este experimental dovedit, că celulele epuizate pot dobândi caracteristicile «celulelor mai tinere» cu ajutorul unor substanţe active, care stimulează creşterea şi sunt produse numai în timpul vieţii intrauterine.

În ultimii ani au fost studiate multe schimbări ale parametrilor fiziologici ai omului şi animalelor, care însoţesc procesul de îmbătrânire.

În legătură cu aceasta, echipa de savanţi medici americani a studiat efectele medicale de injectare a hormonului de crestere umană (hormonul hipofizei) asupra caracteristicile organismului, tipice pentru vârstă înaintată. Hormonul de creştere a stumulat producerea altui factor de creştere în ficat, numit IGF-1. Concentrarea acestuia în sânge scade cu vârsta până la mai puţin de 20% de la nivelul organismului mai tânăr. Un grup de voluntari cu vârste cuprinse între 61 - 80 ani a primit doze mici de hormon al creşterii umane timp de şase luni. Altul - îndeplinea rolul grupului de control. În concluzie, autorii constată: «Inluenţarea primirii hormonului de creştere umană timp de şase luni asupra masei corpului epuizat şi asupra masei ţesuturilor de grăsimi a fost echivalentă în totalitatea sa cu compensarea acelor schimbări, care au loc în organism în timp de 10-20 de ani de îmbătrânire ...»

Astfel, îmbătrânirea, în afară de pierderea celulelor stem, cel puţin parţial, este cauzată de scăderea treptată (sau modificarea) de producere a organismului a substanţelor identice hormonilor, precum şi de pierderea receptorilor lor, care sunt activi la vârstă tânără.

A încetini procesul de îmbatranire se poate prin întroducerea substanţelor biologic active, care împiedică imbătrânirea organismului.

În experimente de asemenea s-a demonstrat, că suspensiile de celulele stem:

• regenerează celulele epuizate, de exemplu, ţesuturile conjunctive (fibroblaste), care încep să reacţioneze la factorii de creştere, achiziţionând calităţi de celule tinere
• au un efect pozitiv asupra modificărilor legate de vârstă, a funcţiilor de reglementare a sistemului imunitar, prin profilaxie sau tratamentul perturbării.

Bolile grave, provocate de perturbările funcţiilor de reglementare a sistemului imunitar, aşa ca limfomatoza (la şoareci), pot fi prevenite sau, cel puţin, reţinute în mod semnificativ la aplicarea suspensiei celulare de celule stem.

În afară de aceasta, s-a remarcat, că efectul clinic la întroducerea suspensiei de celule stem, se obţine, de asemenea, datorită acţiunii asupra principalelor surse de activitate în creier:

• formaţiunea reticulară din creierul mijlociu, care reglează nivelul de înviorare şi hipotalamus
• sistemul limbic, care formează reacţiile emoţionale
• cortexul frontal al creierului şi o serie de formaţiuni subcorticale, care determină direcţia de comportare şi nivelul activităţii fizice
• restabilirea echilibrului a influenţelor ascendente şi descendente, activate şi dezactivate ale trunchiului cerebral

În concluzie, se poate remarca, că îmbătrânirea este legată cu modificările în propriul sistem de monitorizare a stării de sănătate a organismului, precum şi în sistemele imunitar, hormonal şi alte sisteme (de pildă, în mecanismul de cuagulare a sângelui, reducerea intensităţii şi calităţii de divizare ale celulelor stem, etc), a căror activitate este perturbată mai devreme sau mai târziu, ceea ce duce la multe boli legate de vârstă.

Astăzi este cu certitudine stabilit, că există posibilitatea de a rezista la astfel de modificări cu ajutorul terapei cu ţesuturi şi terapiei celulare.