Accident vascular cerebral

Accidentul vascular cerebral - tulburare gravă a circulaţiei cerebrale, ceea ce duce la infarctul miocardic (moarte) al unei părţi ai creierului. Accident vascular cerebral este cel de-al doilea «ucigaş» după infarctul miocardic. Oameni celebri care au murit de atac cerebral: Johann Sebastian Bach, Vladimir IIich Lenin, Andrei Mironov, Franklin Delano Roosevelt, Joseph Vissarionovich Stalin, Federico Fellini.

Accidentul vascular cerebral la moment este o mare problemă socio-medicală de neurologie. În fiecare an, în lume, de accident vascular cerebral suferă aproximativ 6 milioane de oameni. Cazurile letale mai devreme de 30 de zile după accidentul vascular cerebral constituie 35%, în decursul anului mor circa 50% din pacienţi. Accidentul vascular cerebral este o cauză majoră a invalidităţii populaţiei: mai mult de 80% din pacienţii care supravieţuiesc devin invalizi. Dintre toate tipurile de accident vascular cerebral liderul este afectarea ischemică a creierului. Accidentul vascular cerebral ischemic constituie 70-85% din cazuri, sângerări în creier - 20-25% din cazuri, hemoragie subarahnoidă neutraumatică - 5% din cazuri.

Accidentul vascular cerebral ischemic sau infarctul cerebral adesea apare la bolnavii în vârstă de 60 de ani, cu antecedente de infarct miocardic, boli reumatice cardiace, tulburări ale ritmului cardiac şi a conductivităţii, diabet zaharat. Un rol semnificativ în progresarea accidentului vascular cerebral ischemic îl joacă tulburările proprietăţilor reologice ale sângelui, patologia arterelor magistrale. Caracteristic bolii este dezvoltarea bolii în timpul nopţii fără pierderea cunoştinţei. Accidentul vascular cerebral cel mai frecvent se dezvoltă în cazul îngustării sau blocării arterelor de hrănire a celulelor creierului. Neprimind oxigen şi substanţe nutritive, celulele creierului mor.

Accident vascular cerebral hemoragic, sau sângerări în creier de obicei are loc la vârsta cuprinsă între 45-60 de ani. În anamneză la astfel de pacienţi - hipertensiune arterială, arterioscleroză cerebrală, sau combinaţia acestor boli, hipertensiune arterială simptomatică, boli de sânge, etc. De obicei, accident vascular cerebral se dezvoltă brusc în timpul zilei, în urma stărilor emotionale sau fizice de supraîncărcare. Cauza sângerarilor în creier, de cele mai multe ori rezultă din hipertensiunea arterială (80-85% din cazuri). În cazuri rare sângerările sunt condiţionate de ateroscleroză, boli de sânge, modificările inflamatorii ale vaselor cerebrale, intoxicaţie, avitaminoză, şi alte cauze.

Hemoragia subarahnoidă apare de cele mai multe ori la vârsta cuprinsă între 30-60 de ani. Printre factorii de risc de hemoragie subarahnoidă se enumeră fumatul, alcoolismul cronic, consumul de alcool de o singură dată în cantităţi mari, hipertensiune arterială, excesul de greutate corporală. Aceasta poate deveni spontan, de obicei, din cauza rupturii de anevrism arterial (conform diferitelor date, de la 50 până la 85% din cazuri), sau în urma traumei craniocerebrale.

Tomografia computerizată (TC) şi rezonanţa magnetică nucleară (RMN) - cele mai importante studii de diagnosticare în cazul accidentului vascular cerebral. TC în cele mai multe cazuri, permite clar să diferenţieze «proaspăt» hemoragia cerebrală de alte tipuri de accidente vasculare cerebrale, RMN este anume pentru identificarea zonelor de ischemie, evaluarea extinderii leziunilor ischemice şi penumbrei (acest lucru este deosebit de important în primele 12-24 de ore ale bolii, atunci când prin TC accidentul vascular cerebral ischemic poate fi nedeterminat).

Pacienţii mor în cazuri foarte rare de la un accident vascular cerebral, la pacienţii cu paralizie la accidentul vascular cerebral adesea se alătură pneumonia şi ulcerul trofic, care necesită îngrijire constantă, schimbarea permanentă a poziţiei corpului, schimbarea lenjeriei ude, alimentarea, curăţarea intestinală, vibromasaj toracic.

Tratamentul include efectuarea terapiei vasculare, folosirea medicamentelor care îmbunătăţesc metabolismul creierului, terapia cu oxigen şi reluarea tratamentului (reabilitarea – educaţie fizică, proceduri de fizioterapie, masaj).

Transplantul de celule stem neurale în cazul accidentului vascular cerebral are ca scop stimularea propriilor celule stem neurale ale pacientului, care, după cum s-a demonstrat, se regăsesc la fiecare persoană, chiar dacă mai devreme se considera, că celulele neurale nu se pot recupera. Celulele stem neurale întroduse ajuta ca factorii de creştere să stimuleze celulele stem în creierul pacientului, să “oblige” să se înmulţească şi să înlocuiască neuronii parţii afectate a creierului. În afară de aceasta, celulele stem neurale transplantate sunt pasibile să se întroducă şi diferenţieze singure în celulele nervoase mature, înlocuind neuronii morţi ai pacientului. Cu părere de rău, transplantarea celulelor stem este posibila doar în cazul accidentului vascular cerebral ischemic şi oferă rezultate bune în perioada precoce după accidentul vascular cerebral (1-3 zile). Acest lucru creează probleme, deoarece în această perioadă, pacientul este intransportabil şi pentru a acorda ajutor este nevoie pentru deplasarea echipei medicale la pacient. Cu cât este mare perioada de timp de la accidentul vascular cerebral până la transplantarea celulelor stem neurale, cu atât mai puţin este exprimat efectul clinic. Pentru a evita uzurparea celulelor stem neurale întroduse, în acelaşi timp se efectuiază transplantarea celulelor stem hematopoietice şi mezenchimale.

Caz clinic. Pacienta K., 67 ani. Cu 6 luni înainte de internare la Institutul de terapie celulară a suferit de accident vascular cerebral ischemic în urma bolii hipertonice. În timpul spitalizării s-au înregistrat reclamaţii de tulburări motorii din cauza hemiparezei pe partea stângă. Se deplasează cu ajutorul cârjei, cu dificultate. Tensiunea arterială s-a stabilizat după accidentul vascular cerebral. S-a aplicat următorul tratament: transplantarea de celule stem neuronale, hematopoietice şi mezenchimale, timp de şapte zile s-a injectat placenta. După 4 luni, funcţia motorie s-a îmbunătăţit în mod semnificativ. În afară de aceasta, pacienta a remarcat un efect de întinerire. Înainte de tratament pacienta a fost în menopauză (12 ani). La 3 luni după transplantul de celule stem a apărut ciclul menstrual, la ecografie la ginecolog au fost identificate folicule funcţionale active, investigarea hormonală a demostrat nivelul de hormoni sexuali, care se regăseşte la o femeie tânără de vârstă fertilă.